Comportamentul uman derivă din trei surse principale: dorințe, emoții și informații. (Platon)
Emoţiile dau culoare fiecărei clipe şi ar fi greu să ne imaginăm cum ar decurge viaţa noastră în absenţa lor. Sunt o parte a noastră extrem de importantă întrucât ne ghidează inclusiv deciziile majore, uneori fără să ne dăm seama de asta. Dar ce am răspunde oare dacă cineva ne-ar întreba simplu: ce sunt emoțiile?
Trebuie să spun că încercarea de a le defini are o lungă istorie, cu rădăcini tocmai în filosofia antică. Este o dezbatere efervescentă chiar și în zilele noastre. Clasici precum Platon, Aristotel, Spinoza, Descartes, Hobes, Hume şi alţii au definit emoția ca răspuns la anumite evenimente relevante pentru individ, răspuns ce provoacă schimbări în fiziologia corpului și determină unele comportamente caracteristice. În această dezbatere au fost atrași la un moment dat și psihologii, astfel născându-se tot felul de teorii. Una din acestea poartă denumire de teoria evaluării.
Ce spune, pe scurt, teoria evaluării? Orice situaţie prin care trecem produce aşteptări despre cum ne vom simţi, emoțiile apărând în urma acestor judecăţi. De exemplu: ai o întâlnire cu cineva şi te trezeşti cu un telefon că totul se anulează din cauză că cealaltă persoană se simte obosită. Închizi și începi să te gândești la discuție și la tonul vocii, precum și la faptul că acea persoană are un job foarte solicitant; totuşi, aveai nevoie de această ieşire şi decizi că ar fi fost normal ca cealaltă persoană să facă un efort şi nu-ţi dă pace gândul că poate că prietenia voastră nu e chiar ceea ce pare. Te frustrează că nu ai program în acea seară şi te simţi trist şi enervat. Răspunsul emoțional este faptul că te simți trist şi enervat, iar el apare ca urmare a ceea ce iți spui tu despre situație. Cu alte cuvinte, interpretarea pe care o dai. O interpretare diferită te-ar determina cel mai probabil să te simți diferit… iar asta te-ar putea face să acționezi diferit (să te vezi cu altcineva sau să petreci o seară liniştită etc.). Așadar, interpretările pe care le dăm unor situații vorbesc despre modul în care ne percepem pe noi înșine și modul în care facem față stresului.
Teoriile emoțiilor fac legătura şi cu schimbările petrecute în corp sau la nivelul creierului. Cu alte cuvinte, dacă inima ne bate mai mult sau mai puțin diferit, dacă respirăm mai repede sau mai lent decât de obicei, dacă transpirăm mai mult sau mai puțin sau dacă nivelul hormonilor se modifică, atunci ajungem şi să simțim diverse emoții precum tristețe, furie sau fericire. Deşi se discută mult pe această temă, încă nu există un model pe deplin agreat care să explice ce este emoția și cum apare ea. Poate că în acest mister constă frumusețea…
O luminiţă la capătul tunelului se întrezăreşte însă datorită noilor metode de investigare a creierului cum ar fi metoda de scanare numită RMN funcțional, iar aceste studii indică o nouă direcție: emoțiile par a fi generate de creier, ca urmare a unei combinații de evaluări cognitive și senzații corporale. Creierul este asemenea unui procesor paralel, care poate realiza mai multe sarcini în același timp. Astfel, aici s-ar combina raționamente legate de gradul de satisfacție vizavi de scopurile noastre, cu percepții ale schimbărilor din corp. În ce măsură anticipez că-mi voi îndeplini scopul? Am obținut oare ce am dorit? Ce senzații am în corp atunci când mă gândesc la unele lucruri? Emoția ar fi rezultatul interacțiunii dintre cortexul prefrontal, amigdala (sediul emoțiilor) și insula (informații legate de starea fiziologică). Acesta este modelul conștiinței emoționale EMCON.
Dar oare la ce ne folosește să știm toate astea? Ce legătură ar putea avea teorille despre apariția emoției cu viața noastră cea de toate zilele? Faptul că emoția are de-a face atât cu gândurile noastre cât și cu starea corpului e de natură să ne ofere niște instrumente pe care le putem folosi pentru a ne regla din punct de vedere emoțional, mai ales atunci când ne simţim copleşiţi de emoţii nehative. Ne putem întreba ce s-ar petrece dacă am interpreta diferit o situație deranjantă. S-ar schimba oare emoția resimțită odată cu schimbarea de perspectivă? Atunci când suntem furioși sau foarte îngrijorați apar unele zone contractate iar creierul primeşte impulsuri de disconfort. Este oare posibil ca, relaxând corpul, să se diminueze furia și îngrijorările? Răspunsul la aceste întrebări este afirmativ. Partea bună este că poți învăța unele tehnici de autocontrol și îți poți antrena mintea în mod similar antrenamentului fizic. Uneori poți exersa de unul singur, alteori ai nevoie de un ajutor suplimentar și atunci recomandarea este să apelezi la un psiholog.
Nu în ultimul rând, emoțiile care ne copleșesc ne blochează rațiunea. Este motivul pentru care de multe ori nu reușim să luăm în considerare sfaturile de bun-simț ale celor din afara unei situații. Este demn de reţinut că ar trebui să evităm pe cât posibil să luăm decizii în asemenea momente, fiindcă cel mai probabil le vom regreta ulterior. Dar asta e greu de realizat când suntem împinși să acționăm în virtutea unor stări intense, după cum cred că știi. Greu, dar nu imposibil! Şi se poate exersa.
Uneori am fi tentaţi să credem poate că emoțiile nu sunt prea bune, mai ales când ne strică socotelile; în fapt, ele sunt esențiale în determinarea calității vieții şi cruciale în stabilirea scopurilor, efectiv în tot ceea ce urmărim să realizăm. Când suntem mișcați de ceva, este datorită emoției care ne pune în mișcare. Emoțiile ne ajută să-i înțelegem pe cei din jur și ne scot din tendința de a fi uneori supuși ideilor înguste și stereotipe. Emoțiile influențează atât educația cât și morala noastră. Putem lucra cu noi înșine astfel încât nu ne facem rău nouă sau celor din jur prin display-ul emoţional propriu. Mai multe despre asta în postarea următoare.
Zâmbeşte, chiar dacă îţi simţi dinţii strepeziţi! Vei avea astfel bucuria de a-ţi redescoperi soarele interior…