Terapia Craniosacrală (TCS) este o tehnică manuală bazată pe atingeri ale oaselor craniene și ale pelvisului, care are ca scop îmbunătățirea structurii corpului, în special a sistemului nervos central, astfel încât întregul corp să poată funcționa la cel mai bun nivel. TCS se bazează pe principiile osteopatiei, fiind o tehnică evoluată din osteopatia craniană, și ajută la eliberarea traumelor de durată pentru a readuce corpul în starea de echilibru fizic, psihologic și emoțional.

Corpurile noastre sunt mereu în contact cu exteriorul și răspund la stimuli externi. Acest lucru se datorează în mare măsura sistemului nervos central, care este găzduit de craniu și coloana vertebrală, și comunică cu și regulează organele și procesele acestora. Funcționarea corectă a organelor este însă dezechilibrată de traumele de ordin fizic și psihic pe care le suferim.

În momentele în care corpul este expus la stres sau traume pe o durată mai lungă de timp, corpul nu are resursele necesare de a se reechilibra singur. Acest lucru întrerupe buna comunicare dintre țesutul biologic, organe și sistemul nervos central, întrerupere ce duce la îmbolnăvire.

Terapeuții TCS sunt antrenați să „asculte” vibrațiile corpului. Prin atingeri blânde, se ascultă mișcările ritmice specifice ale țesuturilor și fluidelor corpului, pentru a identifica ce zone sunt în tensiune sau suferă întreruperi.

Terapia propriu-zisă nu se bazează pe aplicare de forță pentru a regulariza ritmul corpului, ci prin manipulări blânde ale suturilor craniene și ale pelvisului, manipulări care testează blocajele și ascultă ritmul craniosacral. Datorită atingerilor blânde ale terapeutului, corpul nu reacționează în sistem defensiv, de apărare, ci din contră, este receptiv la acțiunile terapiei și lucrează de la sine pentru a intensifica activitatea sistemului nervos central. Prin acest contact, oasele, încheieturile și țesutul conjunctiv se eliberează de tensiune.

Sistemul craniosacral este format din meninge, lichidul cefalorahidian și granulațiile coroidiene și arahnoidiene, cele care produc și re-absorb lichidul cefalorahidian și reglează presiunea intracraniană. Acțiunea blândă a terapeutului mobilizează suturile craniene, și se obține astfel o mai bună circulație a lichidului cefalorahidian.

La nivel corporal, se utilizează, de asemenea, tehnici de eliberare a tensiunilor din țesutul conectiv care se întinde de-a lungul întregului corp și în jurul fiecărui organ, mușchi și os, până la celule individuale, cât și de deblocare a diafragmelor: respiratorie, toracică, pelviană și baza occipitală.

În timpul terapiei, reacțiile corpului sunt diverse, de la relaxare profundă, la furnicături, amorțeli, uneori chiar retrăirea de dureri legate de traume mai vechi și, cel mai adesea, amintirea momentelor în care acele traume au fost înregistrate de corp. Toate aceste senzații care pot fi de tip fizic, dar și emoțional, sunt de fapt reacții ale corpului, pe măsură ce fascia (țesutul conectiv) se detensionează.

Prin intermediul TCS, se obține și eliberarea somato-emoțională. Eliberarea somato-emoțională este bazată pe ideea de memorie a țesutului. Celulele noastre ce formează țesuturi și organe au memorie, exact ca și creierul, și înregistrează traume și emoții negative asemeni unui aparat de filmat. Detalii cum ar fi starea psihică, dar și poziția corpului în momentul producerii traumei sunt înmagazinate în această memorie a celulelor. Aceste detalii, traume și emoții negative, multe dintre ele strânse încă din copilărie, sunt reproduse constant și ne afectează viața de adult.

Oricine poate beneficia de avantajele terapiei craniosacrale – de la infanți, până la centenari.

Această terapie nu are contraindicații, decât în cazuri extreme de fractură craniană recentă sau atacuri cerebrale sau de cord recente, anevrism acut sau cazuri speciale de operații în care a fost folosită anestezia prin puncție în coloana vertebrală.

TCS continuă să producă efecte chiar și după terminarea tratamentului, iar reacțiile pot fi observate chiar și la câteva zile după ședință. Acest lucru se datorează faptului că avem corpuri care, cu puțin ajutor, au puterea de a se autovindeca și autocorecta.

Ședințele nu durează mai mult de o oră, dar în cazuri deosebite ele se pot extinde și până la trei ore.